joi, 30 ianuarie 2014

ALEGERI

Se apropie europarlamentarele, prezidenţialele, parlamentarele, alegerea preşedintelui de scară sau de colţ de stradă.
Cum ne-am obişnuit deja, începe vânzoleala, candidaţii individuali, de partide, de organizaţii, de alianţe, de comitete cetăţeneşti îşi dau coate, lovesc la gleznă sau pe unde apucă.
Fiecare promite marea cu sarea şi mai ales un viitor nemaivăzut în istoria omenirii sau a poporului care va începe odată cu alegerea respectivului pretendent.
Aflaţi în poziţia de a se afirma în acest talmeş-balmeş electoral, candidaţii, în buna tradiţie a datului în cap, îşi încep, îşi continuă şi îşi termină campania cu lături aruncate în capul adversarilor, mai ales dacă aceştia s-au rodat deja în vreo legislature anterioară.
Campania prin criticarea stării existente este uşoară, nu implică, are priză la public şi adună un număr substanţial de voturi.
Apoi, ca să-şi mărească numărul de aderenţi, în partea doua a programului electoral, se inserează fraze frumoase, promisiuni, dar, ATENŢIE, nu se fac propuneri concrete deoarece acestea ar necesita ceva mai mult decât simplul populism, ar însemna putere de analiză, experienţă şi pricepere.
Rar dacă vedem un program electoral propriu de la A la Z cu propuneri concrete şi argumentate.
Ne trezim cu o faună de candidaţi atot-ştiutori care în viaţa lor n-au avut o inţiativă cât de cât coerentă, persoane care au stat în umbră înghiţind pe nemestecate ce le-a fost servit de mass-media care de care mai aservită diverselor cercuri politice.
Şi aici ajungem la miezul problemei alegătorului: “Dar eu pe cine aleg?
Într-adevăr, dacă cel care candidează nu are idei şi propuneri ci doar promisiuni, ce se poate cere alegătorului rătăcit în labirintul promisiunilor şi vorbelor frumoase aruncate printre înjurături la adresa altor candidaţi?
Ei bine, ca o regulă simplă, alegătorul ar trebui să-şi poată răspunde la două întrebări-test:
  • ce lucruri deosebite a facut, ce initiative şi ce măsuri a propus candidatul până acum?
  • prin ce acţiuni şi poziţii negative a ieşit în evidenţă?
Cu alte cuvinte, prin ce s-a remarcat în spaţiul public Icsulescu faţă de Piscupescu?
S-ar putea să avem marea surpriză să ne scărpinăm în cap: “Păi, n-aş putea să răspund nici la prima, nici la a doua întrebare.
Din acest simplu test putem constata că respectiva persoană care ne cere votul n-are idei, n-are păreri, n-are iniţiative. Şi atunci, promisiunile electorale sunt fără îndoială niste baloane de săpun care se vor sparge imediat după alegeri.
Europarlamentarele vor reprezenta primul test.
Din nefericire, aici intervine votul pe liste însoţit de propaganda aferentă formaţiunilor politice, sau, în cazul UDMR, al unei formaţiuni civice disciplinate şi cu un electorat fidel.
Într-adevăr, din câte ştiu, alte organizaţii legal constituite ale societăţii civile nu candidează pentru a promova în Parlamentul European iniţiative generale naţionale diferite de cele ale partidelor politice.
Mai apar şi candidaţii individuali care participă la procesul electoral cu handicap.
În primul rând, pentru a intra în morişca competiţiei electorale trebuie să obţină un număr apreciabil de 100.000 de semnături de susţinere.
Apoi, pentru eficienţă în implementarea iniţiativelor europarlamentare, respectivul ales va avea nevoie de un support constant din partea unui electorat mai puţin volatil decât cel al unei liste mai mult sau mai puţin virtuale.
Iată de ce, personal nu văd cum ar putea un candidat individual să-şi desfăşoare activitatea în Parlamentul European fără suportul cel puţin al unei organizaţii civice importante.
La prezidenţiale aceleaşi două intrebări-test ar trebui să fie în vederile oricărui alegător. În plus, aici intervin şi alte două întrebări pentru viitorul preşedinte:
  • va susţine pe plan extern interesele naţionale înaintea altor interese care pot conduce la ştirbirea suveranităţii, integrităţii şi independenţei României?
  • va fi un factor de echilibru şi un factor unificator pentru naţiunea română în întregul ei din interiorul şi din exteriorul graniţelor?
Nu mai avem nevoie de diferiţi “dezbinatori naţionali” care să-i împartă pe români în funcţie de apartenenţe şi afinităţi politice.
Mircea POPESCU
 m.popescu@sbcglobal.net