joi, 12 martie 2020

Mesajul unui medic infecţionist: „Nu mi-e teamă de COVID-19, ci de epidemia de panică în rândul populaţiei”


„Panica, anxietatea şi reacţiile asociate lor pot fi mai periculoase decât virusul în sine” – spunea Irina Calomir, psiholog clinician şi psihoterapeut, într-un articol publicat recent.
Iată însă că opinia este împărtăşită şi de un medic infecţionist american, Abdu Sharkawy, specialist în boli infecţioase în Toronto. Medicul a postat pe contul lui de Facebook un mesaj care a devenit viral. Peste 1,6 milioane de oameni au distribuit postarea medicului.
"Sunt medic infecţionist de peste 20 de ani, văd zilnic pacienţi bolnavi. Am lucrat în spitale mici şi în zonele cele mai sărace ale Africii. HIV/SIDA, hepatită, tuberculoză, SARS, rujeolă, pojar, pertussis, difterie... puţine sunt bolile la care nu m-am expus. Cu excepţia SARS, restul problemelor nu m-au afectat, nu m-au făcut să mă simt vulnerabil, speriat sau copleşit.
Nu mi-e teamă de COVID-19. Mai degrabă sunt îngrijorat de implicaţiile pe care le va avea această epidemie care se extinde rapid în toată lumea. Sunt, pe bună dreptate, îngrijorat în privinţa persoanelor vârstnice, cu o stare de sănătate fragilă, care au cel mai mult de suferit. Dar nu şi de COVID-19!
Teama mea cea mai mare este reprezentată de valul de panică şi frică ce a pus stăpânire pe societate, oameni care îşi fac provizii haotic, în cantităţi ridicol de mari, ca şi cum s-ar retrage într-un buncăr antiatomic într-o lume postapocaliptică.
Mi-e teamă că măştile N95 furate din spitale şi din alte unităţi medicale de urgenţă, unde chiar erau necesare, de care personalul medical avea cea mai mare nevoie, sunt acum purtate ca o fiţă, în cafenele, aeroporturi, malluri, perpetuând astfel starea de panică, de frică, de suspiciune faţă de alţi oameni.
Mi-e teamă că spitalele noastre vor fi asaltate de oameni care „cred că sunt în regulă, nu sunt infectaţi, nu au simptome”, dar s-au gândit să vină la un control, pentru că nu se ştie niciodată”... în timp ce bolnavii cu emfizem pulmonar, pneumonie, atac cerebral şi insuficienţă cardiacă vor plăti preţul timpului pierdut în Urgenţe de către medici, căutând cai verzi pe pereţi.
Mi-e teamă că restricţiile de călătorie vor fi atât de drastice încât familiile nu se vor mai reuni cu ocazia unei nunţi, înmormântări etc.
Mi-e teamă că panica va duce la prăbuşirea economiei, la falimentul multor afaceri şi, în final, totul va culmina cu recesiune globală.
Dar de ce mi-e teamă cel mai tare este mesajul pe care li-l transmitem copiilor noştri puşi în faţa unei ameninţări. În loc să îi învăţăm să fie raţionali, altruişti, empatici, le spunem să fie suspicioşi, să se teamă, să fie defensivi şi interesaţi doar de propriul lor bine.
COVID-19 nu este nici pe departe o criză pe cale să se fi răsuflat. Nici pe departe. Vom avea toţi un prieten, un membru al familiei infectat la un moment dat. Aşteptaţi-vă la asta, fiţi pregătiţi, nu vă culcaţi pe-o ureche crezând că vouă nu vi se poate întâmpla.
Adevărul este că acest virus nu face atât de mult rău. Însă comportamentul nostru şi atitudinea de tip „să-mi fie mie bine” se pot dovedi dezastruoase.
Vă implor! Temperaţi-vă frica nejustificată, nu vă panicaţi, dar educaţi-vă mental în sensul de a fi pregătiţi pentru orice. Acum avem ocazia să învăţăm, toţi, de la mic la mare, ce înseamnă igiena corectă şi ce importanţă are aceasta în prevenirea bolilor contagioase.
Să fim uniţi în această provocare, să arătăm compasiune faţă de ceilalţi, să fim răbdători şi, mai presus de toate, să căutăm mereu adevărul, să analizăm faptele şi să ne informăm din surse corecte, să nu mai dăm atenţie speculaţiilor şi mesajelor catastrofice.
Fapte, nu frică. Mâini curate. Inimi deschise.
Copiii noştri ne vor mulţumi pentru asta!”

vineri, 29 noiembrie 2019

Adrian Nastase: S-a incheiat epoca Liviu Dragnea in PSD. Ce urmează?

S-a încheiat, cu adevărat, epoca Liviu Dragnea pentru PSD. Viorica Dăncilă a încercat, din răsputeri, să arate că a înțeles mesajul alegătorilor transmis la alegerile europarlamentare, a realizat schimbări de mesaj însă, din păcate, ele nu au fost cunoscute de un număr suficient de mare de concetățeni. Se pare ca nici strategia construita de consultanti nu a fost adecvată.
Rezultatele alegerilor europarlamentare și prezidențiale din acest an nu sunt o catastrofă pentru PSD decât dacă nu sunt înțelese cauzele acestora. Din momentul în care Viorica Dăncilă și-a asumat, cu mult curaj, candidatura la prezidențiale, ea a preluat și riscul major de a deconta personal ultimii trei ani de guvernare ai PSD, cu bune și cu rele. Cred, in continuare, că desemnarea lui Tăriceanu candidat la prezidentiale ar fi permis păstrarea guvernării până la alegerile urmatoare. Se pare că orgoliul unora dintre "baroni" a fost mai puternic...
Cea mai mare greșeală insă pe care ar putea să o facă PSD acum ar fi să cadă într-un conflict intern menit a reașeza rapid scaunele în jurul mesei. Un congres la PSD în preajma Crăciunului ar fi nociv, deoarece există riscul unui transfer rapid de putere sub impactul emoțiilor, nu al calculului strategic cu argumente raționale și realiste.
După părerea mea, în PSD ar trebui să existe o scurtă perioadă de tranziție, până la un congres extraordinar la mijlocul lunii februarie, în care să fie aleasă o conducere care să fie capabilă să asigure reconstrucția partidului în ciclul politic 2020-2024. Ar fi necesară si evaluarea organizatiilor locale, incremenite in inactiune. Primul pas pentru PSD este ca în alegerile locale și parlamentare să revină la palierul de cel puțin 30-35% din voturi. Perioada de opoziție este necesară uneori pentru vitalitatea unui partid, însă esențial este ca el să-și păstreze potențialul de revenire prin mentinerea intactă a identității politice.
Prioritatea imediată pentru PSD este să blocheze hemoragia de parlamentari, deoarece Klaus Iohannis are tot interesul să-și consolideze majoritatea parlamentară, destul de fragilă, pentru proiecte politice importante pentru PNL: votul în două tururi de scrutin pentru alegerile locale, respectiv alocarea a 10% din mandatele parlamentare pentru diaspora. Dacă PSD nu va dovedi înțelepciune, se vor lua decizii care ar putea reduce pentru timp îndelungat partidul la un palier de 20-25% din voturi. Ca atare, in opinia mea, conducerea PSD trebuie să-și extindă capacitatea de negociere parlamentară, pentru a depăși în cel mai scurt timp etapa izolării politice. Unificarea acțiunilor stângii ar fi doar primul pas, deoarece este evident că PSD își poate găsi și alți parteneri pentru „coaliții de voință”, punctuale, în parlament.
După alegerile europarlamentare din acest an, am spus că PSD are nevoie de o „refondare”. De altfel, incă dinainte de congresul din februarie de anul trecut,  am afirmat acest lucru. Știu că unii au privit cu scepticism evaluarea mea, considerând că rezultatele pozitive vor putea fi obținute, în continuare, cu metodele tradiționale. Dacă analizăm insă cu realism cele trei scrutine din acest an, atunci liderii PSD ar trebui să fie conștienți de schimbările substanțiale din societate, care nu au fost atât de evidente în 2016, atunci când prezența la vot a fost în jurul a 40 de procente. De acum, s-a intrat într-un ciclu politic în care prezența la vot, chiar și fără diaspora, tinde spre 50%. Suplimentar, prezența în mediul urban este superioară celei din mediul rural. Aleșii locali, primarii sunt importanți dar nu mai sunt esențiali în alegerile parlamentare și prezidențiale și nici nu pot juca un rol decisiv în orașele medii și mari. S-au produs schimbări majore in electorat, cerintele si asteptările sale s-au modificat. Electoratul tintă al PSD nu mai este si nu va mai fi acelasi in următorii ani. Mesajul "am crescut salariile si pensiile" nu mai este suficient. Milioanele de români din diasporă au inceput să aibă un rol electoral important. Trebuie să acceptăm faptul că, deși în mod obiectiv, primul mandat prezidențial al lui Iohannis a fost unul mediocru, el a reușit să-și conserve o imagine relativ pozitivă, iar PSD a ajuns să fie perceput ca un factor negativ pentru viața a numeroși alegători. În perioada de până la congres, PSD ar trebui să înțeleagă greșelile pe care le-a făcut, pentru a putea avea un diagnostic realist al situației. 
Rezultatele confruntărilor electorale din acest an indică faptul că PSD are nevoie de o nouă generație de lideri, nu în sens biologic, ci de unii care să aibă un alt profil public. La vârful PSD, ar fi nevoie de lideri cu un profil intelectual mai puternic, de persoane care să fie capabile să transmită în mod credibil mesaje pentru categorii socio-profesionale mai diverse decât cele care au votat partidul în anul 2019.
Pentru PSD este esențial, in opinia mea, ca, în perioada de opoziție, care devine aproape o certitudine în absența unor evenimente majore în plan socio-economic în anul 2020, să fie în măsură să joace rolul unei opoziții puternice dar constructive, cu proiecte majore, precum modificarea Constituției ori reforma administrativ-teritorială. Pentru formarea deciziilor strategice ale PSD, ar trebui să conteze faptul că în 2024 va fi o nouă generație de lideri care se vor lupta pentru supremație în alegerile prezidențiale și parlamentare, care vor fi simultane din nou, după două decenii. Nu cred că exagerez când spun că, în principiu, la următorul congres social-democrații ar trebui să-și desemneze un lider care să aibă potențialul de a câștiga viitoarele alegeri prezidențiale. Desigur, anul 2024 este îndepărtat, însă anii trec repede. În 2017 propuneam desemnarea imediată a unui candidat al PSD pentru alegerile prezidențiale. Atunci s-a spus că este „prematur”, realitatea fiind că au contat doar meschine calcule personale. Acum, PSD a cules roadele tranzacționismului politic ce a dominat epoca Liviu Dragnea. Spun în continuare, chiar cu mai multă tărie decât în urmă cu o jumătate de an si chiar dacă ii voi enerva, din nou, pe unii dintre liderii actuali ai partidului: PSD trebuie să se refondeze, dacă vrea să mai joace un rol important pentru țară.
Desigur, eu rămân același spectator angajat!

marți, 6 noiembrie 2018

Cum a fost executat istoricul Ioan Scurtu pentru că a spus adevărul despre originile Grupului Etnic German

Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu
Unul dintre cei mai mari istorici în viață este pedepsit, definifiv, de o instanță din România, pentru că are curajul să spună adevărul. În această profesie, de cercetător al trecutului, esențială este scoaterea la iveală a adevărului, prin documente și argumente. Din păcate, așa zisa justiție independentă, se pare că este interesată să îngroape trecutul și adevărul. Poate de dragul ”political corect” sau a unor interese ale Sistemului,  total străin de ceea ce este românesc.
Astfel, profesorul universitar doctor Ioan Scurtu a fost condamnat definitiv de Tribunalul București, la plata de 6000 de lei către Forumul Democrat al Germanilor din România, deoarece a publicat un articol, în care reliefa aberația că FDGR s-a declarat, printr-o decizie judecătorească, continuator al Grupului Etnic German, organizație paramilitară pro-nazistă din perioada celui de-al doilea război mondial. Mai mult, reputatul istoric a avut curajul să precizeze să declare că această  organizație a fost declarată criminală după al doilea război mondial, printr-un decret semnat de Regele Mihai, în urma deciziilor luate de comunitatea internațională împotriva colaboratorilor criminali ai lui Hitler.
Prin hotărârea - ilegală in opinia noastra, potrivit normelor juridice internaționale, luată de Tribunalul  Sibiu în 1997, FDGR nu a urmărit decât interese imobiliare, adică să-și treacă în proprietate, prin legile de retrocedare, toate clădirile care au aparținut Grupului Etnic German, după 1940. Judecătorii de la Sibiu, nu au ținut cont că FDGR, ca reprezentant al comunității germane din România nu poate să se se declare continuatoare și succesoare de drept a unei organizații declarate criminale de instanțele românești și internaționale, scoase în afara legii pentru colaborarea cu regimul hitlerist. Deci, decizia judecătorească luată de Tribunalul Sibiu este nulă de drept. Halal justiție independentă! Astfel că, pe baza acestei hotărâri, Forumul German a putut revendica, în baza legilor retrocedării bunurilor de dinaintea regimului comunist,  toate imobilele care au aparținut Grupului Etnic German. Și nu au fost puține, fiind vorba despre clădiri din patrimoniul național din Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Mediaș și altele.
Pe vremea aceea, Klaus Iohannis era inspector școlar general, lider de frunte al FDGR.  (pe acest subiect o să revenim într-un articol separat).
Despre condamnarea istoricului Ioan Scurtu, a scris, pe pagina sa de net, istoricul Ionuț Cojocaru, care a scos la iveală metoda brutală, de tip securistic, în care a fost executat Scurtu:
”În anul Centenar, cel mai renumit specialist în evenimentele istorice pe care ar trebui să le popularizăm, să le evocăm, să le oferim drept model pentru tinerii de astăzi, cel care are o maturitate istorică de necontestat, istoricul Ioan Scurtu, este dat în judecată de către Forumul Democrat German și condamnat printr-o sentință judecătorească pentru un articol despre istoria Grupului Etnic German. Are legătură Klaus Iohannis cu acest subiect? Fostul președinte al Forumului Democrat German s-a simțit deranjat de popularizarea unor evenimente ale Grupului Etnic German? Vă las să citiți și să meditați.
După apariția în presă a unui articol cu privire la Grupul Etnic German, o organizație înființată în 1940, așa cum puteți constata: prin decretul-lege din 21 noiembrie 1940 – semnat de generalul Ion Antonescu, conducătorul statului român şi preşedintele Consiliului de Miniştri, şi de Mihai Antonescu, ministrul Justiţiei, s-a înființat Grupul Etnic German din România, organizaţie care avea la bază ideologia naţional-socialistă promovată de Adolf Hitler, istoricul Ioan Scurtu a fost dat în judecată de către Forumul Democrat Al Germanilor Din România, considerându-se afectați că un istoric, cel mai renumit specialist al secolului XX a scris un articol bazat pe documente de arhivă.
Nu le-a păsat ca profesorul Ioan Scurtu nu a făcut politică, nu a fost și nu este membru de partid, nu a urmărit câștigarea unui capital politic sau alte beneficii. Pur și simplu a scris un articol prin care atrăgea atenția asupra încălcării unor decizii stabilite la Tratatele de Pace de după al II-lea război mondial.
Pentru a nu exista dubii, publicăm mai jos decizia unei instanțe din Sibiu prin care patrimoniul Grupului Etnic German este transferat către Forumul Democrat al Germanilor din România.
Cum a fost înființat Grupul Etnic German am arătat la începutul articolului. Pe ce ideologie se baza, este evident. De ce a fost desființat?
Dosar nr. 1762/306/2007
ROMANIA
JUDECATORIA SIBIU
SENTINŢA CIVILĂ nr. 2790
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Instanţa compusă din
Preşedinte: MARIA MORAR – judecător
Grefier: ILEANA RODICA SASU
Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR  c/a MUNICIPIUL SIBIU ş.a, pentru acţiune în constatare.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 14 mai 2007, dată la care părţile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
 JUDECATORIA
Constată că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că petenta este organizaţia reprezentativă a minorităţii germane din Sibiu, motiv pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).
 Grupul Etnic German a fost organizaţia reprezentativă a întregii minorităţi germane, înfiinţată prin lege în 1940 şi desfiinţată prin lg 485.
Faţă de considerentele ce preced, şi constatând că s-au respectat dispoziţiile art. 1169C.civ., petentul făcând dovada că are calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German, instanţa va dispune în baza OUG 83/99 modificată prin lg. 66/04 admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pentru aceste motive:

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, str. G-ral Magheru nr. 1-3 în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar, cu sediul în Sibiu str. Victoriei nr. 1-3 şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu şi în consecinţă:

constată calitatea de succesor în drepturi al reclamantului faţă de
Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe).
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi 28 mai 2007
PREŞEDINTE                                                                GREFIER,
MARIA MORAR                                                    ILEANA RODICA SASU
Pt. concediu od.semnează conf. art.261 cpe
PREŞEDINTELE JUDECĂTORIEI
CORINA BRAŞOVEANU
Prin decretul din 7 octombrie 1944, Grupul Etnic German din România este desființat, bunurile sale trecând în proprietatea statului (vezi foto Decret). Mai mult:
Conform Constituției României, Art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.
Conform Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, art. 15: „Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc” (…) „nepermițând în viitor existența unor organizaţii de acest fel”.
Conform Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, art. 5: „România, care, în conformitate cu Convenţiunea de Armistiţiu, a luat măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaţiunilor de tip fascist pe teritoriul român” (…) „nu va îngădui în viitor existenţa şi activitatea unor organizaţiuni de această natură care au drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice”.
Prin articolele de mai sus, cred că am eliminat suspiciunile a ceea ce a reprezentat Grupul Etnic German din România și de ce a fost nevoie ca statul român să îl scoată în afara legii.
Klaus Iohannis s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România în 1990. A candidat la primăria Sibiului din partea FDGR în 2000. A devenit primar cu aproape 70%. Din 2002 a devenit și președinte al FDGR. Ca atare, în calitate de Președinte al FDGR a dat în judecată primăria, unde era primar: petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată.”

Întrebările principale care se pun cu privire la acest subiect sunt:

  1. Cum și-a permis o instanță din România să reabiliteze o organizație hitleristă încălcând o serie de prevederi internaționale, cum sunt cele amintite mai sus?
  2. Care este patrimoniul fizic și valoarea acestuia, dobândit  prin decizia instanței în favoarea Forumului Democrat al Germanilor din România?
  3. Ce s-a întâmplat cu acest patrimoniu și cum a fost cuantificat?
  4. A ajuns o parte și în proprietatea lui Klaus Iohannis?
Cum a răspuns Forumul Democrat al Germanilor din România în urma articolului postat de istoricul Ioan Scurtu?
Prin chemarea în judecată și prin condamnarea sa.
Ca tânăr istoric, specializat în istoria contemporană a României pot afirma că profesorul Scurtu este cel mai reprezentativ istoric contemporaneist român. Activitatea sa, de peste 50 de ani, este ireproșabilă din punct de vedere științific. Spre deosebire de alți colegi, a studiat în ”hotarele” specializării sale, a fost primul istoric în perioada comunistă care a publicat un volum dedicat altui partid și anume Istoria Partidului Național Țărănesc, a scris volume dedicate personalităților secolului XX: Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I, Ion I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, volume dedicate alambicatei vieți politice interbelice, studii despre perioada socialist-totalitară, volume de interes național, studii despre istoria recentă de după anii ”90. Cei care au citit lucrările profesorului Scurtu au observat un aparat bibliografic stufos, au constatat că acesta a folosit atât documente de arhivă cât și literatura de specialitate. Este un profesor și un cercetător model. Azi, dacă un istoric vrea să studieze perioada contemporană, fără volumele semnate de profesorul Scurtu, nu o poate face, nu o poate înțelege la fel de bine.
De la profesorul Scurtu, am învățat ce înseamnă detaliile. Cei care vreți să înțelegeți istoria, sigur știți cât de importante sunt acestea. Fără acestea nu poți explica deciziile decidenților politici. Cei care i-au fost studenți au remarcat plăcerea cu care vorbea despre trecut, tactul pedagogic atât de necesar unui profesor, experiența cu care sădea curiozități din simplu motiv de a-i determina pe studenți  să se aplece către studiu.

vineri, 8 iunie 2018

Cum sa economisim - economist Shlomo Benartzi

Vă voi vorbi astăzi despre cum să economisim mai mult, dar nu azi, ci mâine. Voi vorbi despre cum să Economisim Mâine Mai Mult. Este un program pe care Richard Thaler de la Universitatea din Chicago şi cu mine l-am creat acum 15 ani. Programul, într-un fel, este un exemplu de comportament financiar pe steroizi – cum anume am putea folosi comportamentele financiare. Probabil vă întrebaţi, ce sunt comportamentele financiare? Aşadar, haideţi să ne gândim la modul în care ne administrăm banii. Să începem cu creditele ipotecare. Este un subiect destul de actual, cel puţin în Statele Unite. Mulţi oameni cumpără cea mai mare casă pe care şi-o permit, şi de fapt, puţin mai mare decât atât. Şi apoi trec prin executare silită. Apoi învinuiesc băncile că sunt băieţii răi care le-au acordat creditele.
Să ne gândim de asemenea la modul în care gestionăm riscurile – de exemplu, investirea în bursa de valori. Acum doi ani, acum trei ani, cam acum patru ani, bursa o ducea bine. Ne asumam riscuri, desigur. Apoi bursa de valori a început să aibă probleme şi ne trezim: „O-ooo”. Aceste pierderi se simt la nivel emoţional, se simt foarte diferit faţă de felul în care am crezut atunci când bursa era în creştere.” Probabil că nu facem o treabă foarte bună atunci când vine vorba de asumarea unui risc.
Câţi dintre voi aveţi iPhone-uri? E cineva? Grozav. Pun pariu că şi mai mulţi dintre voi vă asiguraţi iPhone-ul – implicit cumpăraţi asigurare prin garanţia extinsă: în caz că vă pierdeţi iPhone-ul, în caz că se întâmplă cine ştie ce? Câţi dintre voi aveţi copii? E cinveva? Ţineţi-vă mâinile sus dacă aveţi asigurare de viaţă suficientă. Văd multe mâini coborându-se. Aş putea preconiza, dacă sunteţi un eşantion reprezentativ, că şi mai mulţi dintre voi îşi asigură mai degrabă telefoanele decât vieţile, chiar şi atunci când aveţi copii. Nu ne descurcăm atât de bine când vine vorba de asigurare.
O familie americană obişnuită cheltuieşte 1,000 de dolari pe an pe loterie. Şi ştiu că sună nebuneşte. Câţi dintre voi cheltuiţi o mie de dolari în fiecare an pe loterie? Nimeni. Aşadar acest lucru ne spune că oamenii care nu se află în această cameră cheltuiesc mai mult de o mie de dolari pentru a aduce media la o mie. Oamenii cu venit scăzut cheltuiesc mult mai mult decât o mie de dolari pe loterie. Aşadar unde ne duce acest lucru? Nu ne descurcăm prea bine în gestionarea banilor.
Comportamentul financiar reprezintă o combinaţie între psihologie şi economie, în încercarea de a înţelege greşelile pe care le fac oamenii în privinţa banilor. Şi pot să stau aici pentru următoarele 12 minute şi 53 de secunde care mi-au rămas ca să râd de diversele moduri în care ne gestionăm banii, şi la sfârşit veţi întreba, „Cum putem ajuta oamenii?” Şi asupra acestui lucru vreau să mă concentrez astăzi. Cum anume putem să înţelegem ceva din greşelile pe care le fac oamenii, legate de bani, pentru ca apoi să transformăm provocările comportamentale în soluţii comportamentale? Şi astăzi vă voi vorbi despre cum să Economiseşti Mai Mult Mâine.
Vreau să abordez problema economiilor. Avem pe ecran un eşantion reprezentativ de 100 de americani. Le vom analiza comportamentul la economisire. Primul lucru de observat este că, jumătate dintre ei nu au acces la un plan de economisire sponsorizat de angajator. Nu pot să economisească uşor. Nu îşi permit să îşi lase o parte din banii din salariu să se ducă într-un astfel de plan înainte de a-i vedea, sau înainte de a-i atinge. Cum rămâne cu cealaltă jumătate dintre ei? Unii dintre ei aleg să nu economisească. Sunt pur şi simplu prea leneşi. Nu izbutesc nicioodată să se logheze pe un site complicat şi să facă 17 click-uri pentru a se alătura planului de economisire. Apoi trebuie să se decidă cum vor investi în cele 52 de alegeri, şi nu au auzit niciodată de un un fond al pieţei financiare. Şi devin copleşiţi aşa că nu îl aleg. Cât de mulţi oameni ajung să economisească printr-un plan de economii? O treime din americani. Două treimi nu economisesc acum.
Economisesc suficient? Să îi dăm la o parte pe cei care spun că economisesc prea puţin. Unul din 10 economisesc suficient. Nouă din zece fie că nu pot economisi prin planul lor de economisire, se decid să nu economisească – sau nu se decid – sau economisesc prea puţin. Noi credem că avem o problemă cu oamenii care economisesc prea mult. Haideţi să analizăm asta. Avem o persoană – mă rog, de fapt o vom tăia în două pentru că este mai puţin de unu la sută. În mare, o jumătate de procent dintre americani au impresia că economisesc prea mult.
Ce vom face în privinţa asta? Pe acest lucru doresc să mă concentrez. Trebuie să înţelegem de ce oamenii nu economisesc, şi apoi putem spera că vom transforma aceste provocări comportamentale în soluţii comportamentale, şi apoi vom vedea cât de puternic poate fi acest lucru. Aşadar permiteţi-mi să mă abat de la subiect pentru o secundă pe măsură ce vom identifica problemele, provocările, provocările comportamentale, care îi opresc pe oameni să economisească. Mă voi abate de la subiect şi voi vorbi despre banane şi ciocolată.
Să presupunem că vom avea încă un excelent eveniment TED săptămâna viitoare. Şi în timpul pauzei ar fi o gustare şi aţi putea alege banane sau ciocolată. Câţi dintre voi credeţi că v-ar plăcea să serviţi banane în timpul acestui eveniment TED ipotetic de săptămâna viitoare? Cine ar alege bananele? Grozav. Prezic din punct de vedere ştiinţific că 74 la sută dintre voi vor alege bananele. Sau cel puţin asta a prezis un studiu excepţional. Şi apoi am numărat zilele şi am văzut ce au mâncat oamenii. Aceiaşi oameni care s-au imaginat pe ei înşişi mâncând bananele au ajuns să mănânce ciocolată o săptămână mai târziu.
Auto-controlul nu este o problemă în viitor. Este o problemă doar acum când ciocolata este lângă noi. Ce are acest lucru de-a face cu timpul şi economisirea, această problemă a satisfacţiei imediate? Sau după cum o numesc unii economişti, înclinaţia prezentă. Ne gândim la economisire. Ştim că ar trebui să economisim. Ştim că o vom face anul viitor, dar astăzi să ne ducem şi cheltuim. Vine Crăciunul, am putea foarte bine să cumpărăm o mulţime de cadouri pentru toţi cunoscuţii. Această problemă a înclinaţiei prezente ne face să ne gândim la economisire, dar sfârşim prin a cheltui.
Permiteţi-mi să vorbesc despre alt obstacol comportamental în ce priveşte economisirea care are de-a face cu inerţia. Dar iarăşi, o mică abatere de la subiect la subiectul donării de organe. Un studiu excepţional care compară diverse ţări. Ne vom uita la două ţări asemănătoare, Germania şi Austria. Şi în Germania, dacă ai dori să îţi donezi organele – în cazul în care, Doamne fereşte, ceva foarte rău ţi se întâmplă – când îţi iei permisul de conducere sau actul de identitate, bifezi căsuţa care spune, ”Aş dori să îmi donez organele.” Nu multora le place să bifeze căsuţe. Necesită efort. Trebuie să te gândeşti. Doisprezece la sută o fac. Austria, o ţară învecinată, puţin asemănătoare, puţin diferită. Care este diferenţa? Păi, ai posibilitatea să alegi. Vei decide dacă vrei să îţi donezi organele sau nu. Dar când primeşti permisul de conducere, bifezi căsuţa în cazul în care nu vrei să îţi donezi organele. Nimeni nu bifează căsuţe. Este un efort prea mare. Unu la sută bifează căsuţa. Restul nu fac nimic. A nu face nimic este ceva foarte obişnuit. Nu foarte mulţi oameni bifează căsuţe.
Care sunt implicaţiile în salvarea vieţilor şi deţinerea de organe disponibile? În Germania, 12 la sută bifează căsuţa. 12 la sută sunt donatori de organe. O mare criză de organe, Doamne fereşte, dacă ai nevoie de unul. În Austria, iarăşi nimeni nu bifează căsuţa. În consecinţă, 99 la sută din oameni donează organe. Inerţia, lipsa acţiunii. Care este poziţia iniţială dacă oamenii nu fac nimic, dacă insistă în a amâna, dacă nu bifează căsuţele? Foarte puternic. Vom vorbi despre ce se întâmplă când oamenii sunt copleşiţi sau speriaţi să facă alegeri legate de planul de economie. Îi vom face să se alăture automat planului, sau vor rămâne pe afară? În prea multe planuri de economisire, dacă oamenii nu fac nimic, înseamnă că nu economisesc pentru pensionare, dacă nu bifează căsuţa. Şi bifarea căsuţei necesită efort.
Aşadar am discutat despre câteva provocări comportamentale. Încă una înainte să transformăm provocările în soluţii, care are legătură cu maimuţele şi merele. Nu, nu, nu, acesta este un studiu adevărat şi are mult de-a face cu comportamentele din economie. Un grup de maimuţe primeşte un măr, sunt destul de fericite. Celălalt grup primeşte două mere, unul le este luat. Încă le-a mai rămas un măr. Sunt destul de nervoase. De ce ne-aţi luat mărul? Aceasta este noţiunea de aversiune faţă de pierdere. Detestăm să pierdem lucruri, chiar dacă nu implică mult risc. Nu ţi-ar plăcea să te duci la bancomat, să scoţi o sută de dolari şi să observi că ai pierdut una dintre bancnotele de 20 de dolari. Este foarte dureros, chiar dacă nu înseamnă nimic. Acei 20 de dolari ar fi putut să îţi ofere o masă rapidă. Deci această noţiune de aversiune faţă de pierdere apare şi atunci când vine vorba de economii, pentru că oamenii, din punct de vedere mental emoţional şi intuitiv percep economiile ca pierderi pentru că trebuie să îşi reducă cheltuielile.
Aşadar am vorbit despre toate felurile de provocări comportamentale care au, până la urmă, legătură cu economiile. Chiar dacă te gândeşti la satisfacţia imediată, şi la ciocolată versus banane, este pur şi simplu dureros să economiseşti acum. Este mai plăcut să cheltuieşti acum. Am vorbit despre inerţie şi donarea organelor şi despre bifarea căsuţei. Dacă oameniii trebuie să bifeze multe căsuţe pentru a se alătura planului de economisire, vor continua să amâne şi să nu se alăture. În final, am vorbit despre aversiunea faţă de pierderi, şi despre maimuţe şi mere. Dacă oamenii încadrează mental economisirea pentru pensionare ca fiind o pierdere, nu vor economisi pentru pensionare.
Avem aceste provocări, şi ceea ce pe Richard Thaler şi pe mine ne-a fascinat întotdeauna – ia comportamentele financiare şi transformă-le în comportamente financiare pe steroizi sau comportamente financiare 2.0 sau comportamente financiare în acţiune – transformă provocările în soluţii. Şi am venit cu o soluţie stânjenitor de simplă care se numeşte Economiseşte Mai Mult, nu astăzi, ci Mâine. Cum anume va rezolva acest lucru provocările de care am vorbit? Dacă te gândeşti la problema bananelor şi a ciocolatei, noi credem că vom mânca banane săptămâna viitoare. Credem că vom economisi mai mult anul viitor. "Economiseşte Mai Mult Mâine" invită angajaţii să economisească mai mult poate la anul – cândva în viitor când ne imaginăm pe noi înşine mâncând banane, făcând mai mult voluntariat în comunitate, făcând mai multă mişcare şi făcând numai bine pe planetă.
Acum, am vorbit şi despre bifarea căsuţei şi despre dificultatea deciziei de a face ceva. Economiseşte Mai Mult Mâine face ca acest lucru să fie uşor. Este ca un pilot automat. Odată ce îmi spui că ţi-ar plăcea să economiseşti mai mult în viitor, să zicem, în fiecare Ianuarie ai de gând să economiseşti automat mai mult şi o parte din banii din salariu se vor duce către planul de economii înainte să îi vezi, înainte să îi atingi, înainte de a te confrunta cu problema satisfacţiei imediate. Dar ce vom face în privinţa maimuţelor şi aversiunii faţă de pierdere? Ianuarie viitor se apropie şi oamenii ar putea avea impresia că dacă vor economisi mai mult, va trebui să cheltuiască mai puţin şi acest lucru este dureros. Păi, poate nu ar trebui să fie vorba doar de Ianuarie. Poate ar trebui să îi facem pe oameni să economisească mai mult atunci când fac mai mulţi bani. În acest fel, atunci când fac mai mulţi bani, actunci când obţin o mărire de salariu, nu trebuie să îşi reducă cheltuielile. Vor duce puţin din salariul mărit acasă şi vor cheltui mai mult – vor duce puţin din creşterea salariului şi o vor pune în planul de economisire.
Aşadar, acesta este programul, stânjenitor de simplu, dar după cum vom vedea, este extrem de puternic. L-am implementat prima oară, eu şi cu Richard Thaler, în 1998. La o companie mijlocie din Midwest, angajaţii care fac muncă fizică si se chinuiesc să-şi plătească facturile ne-au spus în mod repetat că nu pot economisi mai mult imediat. A economisi mai mult astăzi nu este o opţiune. Le-am sugerat să economisească trei procente mai mult de fiecare dată când obţin o mărire. Şi iată rezultatele. Vedem aici o perioadă de trei ani şi jumătate, patru măriri de salariu, oameni care se luptau să economisească, economiseau trei la sută din salariul lor, trei ani şi jumătate mai târziu economiseau de aproape patru ori mai mult, aproape 14 la sută.
Şi sunt pantofi şi biciclete şi alte lucruri în acest tabel pentru că nu vreau să arunc numere într-un gol. Vreau să vă gândiţi serios la faptul că să economiseşti de patru ori mai mult este o diferenţă majoră în ceea ce priveşte stilul de viaţă pe care oamenii şi-l vor putea permite. Este adevărat. Nu sunt doar numere pe o bucată de hârtie. Pe când dacă economisesc 3 la sută, oamenii ar putea să adauge bascheţi drăguţi în aşa fel încât să poată merge, pentru că nu vor putea să îşi permită nimic altceva, când economisesc 14 la sută probabil vor putea să aibă pantofi frumoşi şi eleganţi ca să meargă la maşină să conducă. Acasta este o diferenţă reală. Până acum, aproximativ 60 la sută din companiile mari au astfel de programe. Este o parte a Actului de Protecţie a Pensiei. Şi nu mai e nevoie să spun că Thaler şi cu mine am fost binecuvântaţi să facem parte din acest program şi să facem diferenţa.
Permiteţi-mi să concluzionez cu două mesaje esenţiale. Unul este că finanţele comportamentale sunt extrem de puternice. Acesta este doar un exemplu. Al doilea mesaj este că rămâne mult de făcut. Acesta este de fapt vârful iceberg-ului. Dacă te gândeşti la oameni şi la creditele ipotecare şi cumpărarea caselor, apoi inabilitatea de a le plăti, trebuie să ne gândim la asta. Dacă te gândeşti la oamenii care îşi asumă prea multe riscuri şi nu îşi dau seama câte riscuri îşi asumă sau că îşi asumă prea puţine riscuri, trebuie să ne gândim la asta. Dacă te gândeşti la oameni care cheltuiesc o mie de dolari pe an pe bilete de loterie, trebuie să ne gândim la asta. Media de fapt, recordul este în Singapore. Gospodăria obişnuită cheltuieşte 4000 de dolari pe an pe bilete de loterie. Avem mult de făcut, şi de rezolvat, inclusiv în privinţa pensionării atunci când vine vorba de ceea ce fac oamenii cu banii după pensionare.
O ultimă întrebare: Câţi dintre voi vă simţiţi confortabili că pe măsură ce planificaţi pentru pensioare chiar aveţi un plan riguros pentru atunci când vă veţi pensiona, atunci când veţi solicita beneficiile Securităţii Sociale, la ce fel de stil de viaţă să vă aşteptaţi, cât veţi cheltui în fiecare lună în aşa fel încât să nu rămâneţi fără bani? Câţi dintre voi aveţi un plan riguros pentru viitor când vine vorba de decizii post-pensionare. Unul, doi, trei, patru. Mai puţin de unu la sută dintr-o audienţă foarte sofisticată. Finanţele comportamentale au un drum lung de străbătut. Sunt multe oportunităţi pentru a le face puternice iar şi iar.