Rezultatele alegerilor europarlamentare și prezidențiale din acest an nu sunt o catastrofă pentru PSD decât dacă nu sunt înțelese cauzele acestora. Din momentul în care Viorica Dăncilă și-a asumat, cu mult curaj, candidatura la prezidențiale, ea a preluat și riscul major de a deconta personal ultimii trei ani de guvernare ai PSD, cu bune și cu rele. Cred, in continuare, că desemnarea lui Tăriceanu candidat la prezidentiale ar fi permis păstrarea guvernării până la alegerile urmatoare. Se pare că orgoliul unora dintre "baroni" a fost mai puternic...
Cea mai mare greșeală insă pe care ar putea să o facă PSD acum ar fi să cadă într-un conflict intern menit a reașeza rapid scaunele în jurul mesei. Un congres la PSD în preajma Crăciunului ar fi nociv, deoarece există riscul unui transfer rapid de putere sub impactul emoțiilor, nu al calculului strategic cu argumente raționale și realiste.
După părerea mea, în PSD ar trebui să existe o scurtă perioadă de tranziție, până la un congres extraordinar la mijlocul lunii februarie, în care să fie aleasă o conducere care să fie capabilă să asigure reconstrucția partidului în ciclul politic 2020-2024. Ar fi necesară si evaluarea organizatiilor locale, incremenite in inactiune. Primul pas pentru PSD este ca în alegerile locale și parlamentare să revină la palierul de cel puțin 30-35% din voturi. Perioada de opoziție este necesară uneori pentru vitalitatea unui partid, însă esențial este ca el să-și păstreze potențialul de revenire prin mentinerea intactă a identității politice.
Prioritatea imediată pentru PSD este să blocheze hemoragia de parlamentari, deoarece Klaus Iohannis are tot interesul să-și consolideze majoritatea parlamentară, destul de fragilă, pentru proiecte politice importante pentru PNL: votul în două tururi de scrutin pentru alegerile locale, respectiv alocarea a 10% din mandatele parlamentare pentru diaspora. Dacă PSD nu va dovedi înțelepciune, se vor lua decizii care ar putea reduce pentru timp îndelungat partidul la un palier de 20-25% din voturi. Ca atare, in opinia mea, conducerea PSD trebuie să-și extindă capacitatea de negociere parlamentară, pentru a depăși în cel mai scurt timp etapa izolării politice. Unificarea acțiunilor stângii ar fi doar primul pas, deoarece este evident că PSD își poate găsi și alți parteneri pentru „coaliții de voință”, punctuale, în parlament.
După alegerile europarlamentare din acest an, am spus că PSD are nevoie de o „refondare”. De altfel, incă dinainte de congresul din februarie de anul trecut, am afirmat acest lucru. Știu că unii au privit cu scepticism evaluarea mea, considerând că rezultatele pozitive vor putea fi obținute, în continuare, cu metodele tradiționale. Dacă analizăm insă cu realism cele trei scrutine din acest an, atunci liderii PSD ar trebui să fie conștienți de schimbările substanțiale din societate, care nu au fost atât de evidente în 2016, atunci când prezența la vot a fost în jurul a 40 de procente. De acum, s-a intrat într-un ciclu politic în care prezența la vot, chiar și fără diaspora, tinde spre 50%. Suplimentar, prezența în mediul urban este superioară celei din mediul rural. Aleșii locali, primarii sunt importanți dar nu mai sunt esențiali în alegerile parlamentare și prezidențiale și nici nu pot juca un rol decisiv în orașele medii și mari. S-au produs schimbări majore in electorat, cerintele si asteptările sale s-au modificat. Electoratul tintă al PSD nu mai este si nu va mai fi acelasi in următorii ani. Mesajul "am crescut salariile si pensiile" nu mai este suficient. Milioanele de români din diasporă au inceput să aibă un rol electoral important. Trebuie să acceptăm faptul că, deși în mod obiectiv, primul mandat prezidențial al lui Iohannis a fost unul mediocru, el a reușit să-și conserve o imagine relativ pozitivă, iar PSD a ajuns să fie perceput ca un factor negativ pentru viața a numeroși alegători. În perioada de până la congres, PSD ar trebui să înțeleagă greșelile pe care le-a făcut, pentru a putea avea un diagnostic realist al situației.
Rezultatele confruntărilor electorale din acest an indică faptul că PSD are nevoie de o nouă generație de lideri, nu în sens biologic, ci de unii care să aibă un alt profil public. La vârful PSD, ar fi nevoie de lideri cu un profil intelectual mai puternic, de persoane care să fie capabile să transmită în mod credibil mesaje pentru categorii socio-profesionale mai diverse decât cele care au votat partidul în anul 2019.
Pentru PSD este esențial, in opinia mea, ca, în perioada de opoziție, care devine aproape o certitudine în absența unor evenimente majore în plan socio-economic în anul 2020, să fie în măsură să joace rolul unei opoziții puternice dar constructive, cu proiecte majore, precum modificarea Constituției ori reforma administrativ-teritorială. Pentru formarea deciziilor strategice ale PSD, ar trebui să conteze faptul că în 2024 va fi o nouă generație de lideri care se vor lupta pentru supremație în alegerile prezidențiale și parlamentare, care vor fi simultane din nou, după două decenii. Nu cred că exagerez când spun că, în principiu, la următorul congres social-democrații ar trebui să-și desemneze un lider care să aibă potențialul de a câștiga viitoarele alegeri prezidențiale. Desigur, anul 2024 este îndepărtat, însă anii trec repede. În 2017 propuneam desemnarea imediată a unui candidat al PSD pentru alegerile prezidențiale. Atunci s-a spus că este „prematur”, realitatea fiind că au contat doar meschine calcule personale. Acum, PSD a cules roadele tranzacționismului politic ce a dominat epoca Liviu Dragnea. Spun în continuare, chiar cu mai multă tărie decât în urmă cu o jumătate de an si chiar dacă ii voi enerva, din nou, pe unii dintre liderii actuali ai partidului: PSD trebuie să se refondeze, dacă vrea să mai joace un rol important pentru țară.
Desigur, eu rămân același spectator angajat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu